Culori de haos

Din umbrele străine ce sufletele-nghiata

Tăcerea moarta-nvie păcate de demult.

S-aude un clopot tainic şi tremura-n icoane

Întruchiparea vie a unui gol mormânt.

Se rupe ceru'n două şi iadul se destramă

Şi mortii-n veşnicie aleargă tremurând.

S-aude-un psalm de slavă ce numele Tău cheamă,

S-aude glasul Tău afară din mormânt.

De sub prăpăstii sparte cenuşa se-nalţă.

Se mistuie sub ploaie focul cel de veci

În întuneric Satan de groază zbiară

Şi  toţi ai lui fierb în cazane reci.

Catapeteasmă vie în culori de haos

Se pictează veşnic pe un zid stricat.

Miroase a tămâie pridvorul cel din ceruri,

Miroase a tămâie pridvorul cel din iad.