" Autoportret in timp de veghe"

                Mirosind a suflet

Sufletul meu e ca o bucata de lemn zgariata
de nesanse si timp.
Imi pun mana pe piep si-l simt.

E rece si gol,
Dar respira prin porii sperantei.
Razbate prin frigul stupid,
Se zbate, in final obosind.

Si-l lovesc cuvintele grele
Si cade
Si-l dor cuvintele reci,
Dar tace!

Sufletul meu e o bucata de lemn zgariata
De iubire si teama.
Imi pun mana pe piept sa-l simt...
Nu mai e. A adormit!